26 decembrie 2012

NORAD is tracking Santa

Si daca niste oameni atit de seriosi si cu preocupari intelectuale de bagat in cap au de treaba cu asta, atunci cade in sarcina fiecaruia dintre noi sa o dam in Jingle Bells atunci cind vine clipa.

Bun si dresajul acesta colectiv, nimic de zis. Cum scade un pic temperatura si autoritatile sint luate prin surprindere, cum ne angajam in activitati chirurgicale ce implica un departator Finochietto si lasam iubirea pentru semeni sa iasa la interval. Atunci si nu in alta perioada a anului. Atunci mai mult ca oricind trebuie sa dam telefoane si mesaje, sa fie cu “ Fie ca Lumina…” ( wait, that is from another movie?! ) si sa bagam in noi cirnati si bautura in cantitati care sa il puna in situatii cit mai dificile pe Ciuhodaru.

Call me heartless, da’ nu pot sa nu ma bucur ca tanti de la farmacia de jos isi face planul la Colebil, Triferment, Scobutil si Metroclopramid. E si ea om, chiar daca e femeie, si sta la serviciu, in loc sa fie linga brad si copiii ei. Sau catelul. Sau pisica. Whatever…

Sint desuet. Atit de adinc si-a lasat amprenta Viorica Bucur asupra mea, incit pentru mine Craciunul inseamna mai multe desene animate. Inseamna cookies si vin fiert. Mai nou, inseamna chiar curatenie prin folderele de pe laptop si un backup full, non incremental. Ce sa-I faci, sint un romantic…

Si cum Alexandru si-a propus probabil sa ma simt ca de Craciun aproape in orice luna, intrucit deja stiu toata actiunea de la Colectia Tom&Jerry, a mai ramas doar sa mai aruncam in aer niste arome cit mai neconventionale, ca destul a duhnit a usturoi pe scara blocului.

Pe scurt cu ingredientele, ca sa le noteze Marcel Smile

IMG_4223IMG_4227IMG_4229

350g faina

doua lingurite de praf de copt

2 lingurite de condimente

180 si un pic de grame de zahar (ca atitea mai aveam in borcan)

3 oua

esenta de migdale/lichior de cirese

coaja de la o portocala

80g stafide

50g curmale

100g migdale

60g nuci

100g alune

100g smochine

Fac atentie pentru dezolatii vorbitori de limba franceza cu bicepsul ca este vorba despre o reteta de biscotti minunata, aromata si numai buna de consumat la o cafea. Probabil ca fiind abuzati de crème fraiche au uitat ca exista si oameni care stiu sa gateasca, nu doar francezi…

Cantitatile sint orientative. Poate doriti cu mai multe migdale, poate cu mai mult lichior. Poate vrea doamna, poate vrea cealalata doamna…

Cit timp o sa avem de treaba cu pasul 1, bagam usor joc de glezne pentru incalzire si punem stafidele intr-un vas, stropindu-le cu esenta de migdale si lichior de cirese.

Trecem ulterior si dupa asta la amestecatul ingredientelor uscate: faina, praf de copt , zahar si condimente. Aici e iar o treaba de gusturi… Recomand: scortisoara, cuisoare, piper, curcuma, boia dulce si cardamon. Asta am avut io, asta va zic.

Cind toate acestea sint omogenizate, adaugam cele trei oua batute bine (that must have been a torture…) si framintam aluatul pina cind se incorporeaza toata faina. Amestecul ar trebui sa fie un pic lipicios.

Nici nu se putea un moment mai potrivit decit acesta pentru a adauga toate celelalte ingrediente: stafidele bine aromate in esenta de migdale si lichiorul de cirese si toate fructele uscate taiate dupa posibilitati si dorinte.

IMG_4233

Se framinta cit mai bine, iar dupa asta se imparte cu generozitate specifica sarbatorilor in care trebuie sa fim mai buni si mai drepti, in patru bucati. Fiecare dintre ele se intinde cu mina in forma cilindrica, folosind o suprafata bine tapetata cu faina, dupa care se aseaza in tava. Eu am prestat cite doua, ca sa nu se certe intre ele.

IMG_4235

Cit timp am bodoganit eu aici, voi ar fi trebuit sa preincalziti cuptorul. 180 grade, fara ventilatie.

Se baga o tura 20-30 minute, la minunata temperatura. Dupa care se scot din cuptor, se lasa un pic sa se raceasca si se taie, dupa posibilitati. Biscuitii astfel obtinuti se aseaza iar in tava si se baga iar la cuptor pentru 15 minute, la temperatura de 140 grade.

IMG_4238

 

Se repeta toata treaba asta si pentru restul de aluat. Se recomanda in tot acest timp un control strict al temperaturii celui care executa operatiunea, pentru a nu se inregistra accidente nefericite provenite din lipsa de hidratare corespunzatoare.

229842_4058004573579_1590659600_n

 

Cind toate se vor fi sfirsit, iar noaptea lasa loc luminitelor acelora din brad sa isi faca de cap, iar Alexandru se uita, evident, la Tom & Jerry, poti avea chiar timp sa te opresti si sa faci o fotografie…

Sa aveti pofta!

IMG_4247IMG_4248IMG_4249

26 aprilie 2012

Ali e radici

 

Ati avut vreodata senzatia aia tembel-inteligenta de autocritica teribila care va pune la colt? Cind vrei sa iti dai singur palme, pentru ca stii ca poti sa faci mai mult, dar pur si simplu iti gasesti motive sa nu o faci. Scuze, nu motive… E mai corect spus…

Ei bine, indiferent de raspunsul vostru, trebuie sa marturisesc rusinat ca m-am aflat in starea aceasta recent, uitindu-ma in mormanul de fotografii “food” care asteapta texte, asteapta materializare de retete. Job, nervi, timp lipsa… toate nu sint decit scuze pentru a nu aduna cap la cap citeva zeci de minute pentru a face ceva ce totusi iti place. Ceva ce te poate defini.

Mama, cit de serios am devenit… Al naibii filozof… Hai sa gatim , hai sa ne revenim…

Desi probabil Carmen a apucat sa isi puna sortul pe dinsa ( doar nu ai sa gatesti goala, Iablonschi! ) eu am sa incerc sa imi adun gindurile de ieri intr-un castronel si sa va povestesc despre spaghetti alla carbonara… Yesterday’s news, pentru ca ieri s-au intimplat la noi acaca ( acasa, in traducere libera, dupa Alexandru ).

Paste… Brunello di Montalcino… Madonna mia…

Sa incepem cu ce este mai greu: apa la fiert. Teoria sarii in apa care fierbe v-am explicat-o data trecuta, asa ca nu mai fac pe desteptul. Cind apa ajunge sa se stropseasca la voi precum regionalul in call conference, adaugati niste sare, dupa cum va lasa sufletul. Si tot atunci, va prindeti bine de un manunchi de spaghetti (la mine au fost De Cecco… bun, bun). Cum , in principiu, poporul italian zice ca 120g de caciula e suficient si binedispune, atunci faceti singuri calculele…

Odata executata miscarea aceasta, prestam restul de pasi din procedura, nu inainte de a face ceva de bun simt: intram in stare! Asa!

O sa fiu succint, astfel incit persoanele de sex feminin sa nu incurce etapele:

-tigaie, ulei de masline incins, 300g sunca afumata, rumenit, aurit Smile

-separam 3 galbenusuri ( raminind ca din albusuri sa bagam un sandwich miine la job Smile ) si le omogenizam cu un pic de sare, piper ,200 g smintina si 100 g cascaval din lapte de oaie. Pentru ca ne deranjeaza sa spunem pecorino toscano Smile

Gata fetelor! A fost greu? Ah! Am uitat ceva?!

Evident! Ce naiba e cu mine?! Finalizarea!

Spaghetti fierb pentru doar 9 minute. Al dente, cum scrie pe cutie, pentru toti fraierii ca mine. Se scurge apa in care au fiert, fara a se clati pastele cu apa rece asa cum face tanti Leana, si trecem la ultimul pas.

Intr-o tigaie suficient de incapatoare, un strop de ulei de masline se va uita de sus la sunca aterizata acolo, nestiind ca peste ele vor ajunge pastele. Si ca asta sa nu fie singura surpriza, adaugam peste ele amestecul de ou, smintina si pecorino toscano ( adica un fel de cascaval din lapte de oaie), pentru ca pecorino romano nu avem. Desi nu e indicat sa lasam animale in bucatarie atunci cind gatim, va sugerez sa zdrobiti cu lama cutitului si un catel de usturoi. Pentru parfum.Si pentru ca trebuie sa invete odata si odata si Obreja ca nu exista numai parmigiano pe lumea asta Smile

Totul se amesteca pe foc rapid, pentru putin timp, astfel incit sa poata capata acea consistenta sublima a sosului alla carbonara… Nu uitati de ele pe foc, nu va inghesuiti in tramvaiul celor care va povestesc despre pericolele ascunse de oua neprelucrate termic… Nu ne dorim omleta cu paste… ne dorim: pofta buna!

_MG_4632.CR2_MG_4633.CR2_MG_4635.CR2_MG_4636.CR2

14 februarie 2012

Pentru

cineva corigent la chimie si aproape de repetarea de an din cauza acestei minunate materii e super amuzant sa dea detalii din categoria “pastele uscate au o umiditate de aproximativ 7 % “ chestie care determina in mod direct si timpul de gatire de 8-9 minute pentru obtinerea rezultatului cunoscut ca “al dente”.

Pentru unul ca mine, este suficient ca asta este scris pe pachetul de tagliatele, chestie care ma fericeste la maxim. Nu trebuie sa ma asez in lotus , nu trebuie sa rostesc mantre, nu sint nevoit sa ma regasesc intrind in conexiune cu eul meu ala destept. Pentru ca, desi nu sinteti tot timpul convinsi de asta, sa stiti ca exista si un astfel de eu…

Iar cind el ( si eu ) sintem flaminzi si nu vrem sa ne batem prea mult capul, apelam la solutii din astea rapide, colorate si delicioase, care presupun putina munca si rezultate aproape spectaculos de gustoase.

Operatiunea PAPABUN incepe in forta, aducind la punctul de fierbere o cantitate suficienta de apa , cit sa cuprinda cele 300g de tagliatele pe care am avut inspiratia sa le achizitionam cu citeva zile in urma.

Pentru un pic de gust, adaugati o lingurita de sare. Aia desteptii, cu statevechi de plata in bucatarie si cu pretentii de chimisti va vor spune ca asta se face si pentru a aduce apa mai repede la punctul de fierbere. Probabil ca vazind bolboroseala de dupa ce adauga sare in apa care fierbe au studiat ei problema si au ajuns la aceasta concluzie.

Io, ca un umil ce ma aflu , le transmit ca daca am adauga 230g de sare la 1 litru de apa care fierbe, am reusi sa ii crestem cu 2 grade temperatura. Faceti, asadar , un calcul simplu, ca sa va dati seama cam de cita sare ar fi nevoie pentru a grabi apa sa fiarba Smile

Revenim, revenim, derulam, derulam… Pastele, care este, plonjeaza in apa, pe care o avem. 8 minute, suficient.  Al dente, fremos si dragut.

Intre timp, 100g de mazare verde si congelata, din aia care face bine la ochi si vezi numa’ silicoane pocnite, se trage la tigaie cu nitel unt. Si poate un praf de piper, dupe gust.

Cu a doua mina se deschide conserva de ton bucati, care se lafaie in ce vrea el. Ca e ulei, ca e apa, ca e ce vrea el… tot nu conteaza pentru ca oricum o scurgem.

Pregatim intr-un vas corespunzator pentru activitatea de shakin’ & rollin’ un amestec aromat de ulei de masline, zeama de lamiie, sare, piper, un praf de oregano si unul de busuioc, peste care turnam taglietele scurse doar de apa in care au fiert. Adaugam tonul, mazarea si … dansam toate cele pina putem sa le asezam in farfurie.

Ca e foame, nene! Foameee!!!

 

_MG_2155_MG_2156_MG_2157_MG_2158_MG_2159

25 ianuarie 2012

Tanti mama lu’ Irina!

 

desi nu era o urgenta care sa solicite SMURD-ul  ( si sa speram ca nici nu va deveni una! ), a fost totusi cit p-aci sa o dau in bara cu promisul si netinutul de cuvint. Alambicata-mi introducere face referire la faptul ca am dat de stire ca voi posta reteta/tele de tarta, astfel incit cursul rezultatelor privind glicemia familiei Stoenescu sa cunoasca un trend ascendent. ( Pfuai, ce destept pot sa par atunci cind folosesc cuvinte din astea! Iubesc neologismele! ).

Numai ca, adincindu-ma in lectura unor treburi interesante ( aici iar trebuia sa ma aplaudati pentru preocuparile mele intelectuale ) am fost la un pas de a uita de promisiune. Va dati seama ca ar fi fost grav! Nici nu va imaginati cit de grav! Laconic! Draconic! Si alte cuvinte care se termina in “ic”…

Gata!!! Trecem la scris! Intrucit e curs si teorie, o sa fiu sec si mai putin cu poze. Cine e interesat , isi poate nota… Sau face un bookmark la postarea asta si traieste linistit, la gindul ca are mereu la indemina un aluat rapid de tarta, ce poate fi folosit in diverse situatii. Inclusiv in cele de criza.

Ingrediente: 125g unt, 100g zahar, 250g faina si 1 ou. Atit. E suficient pentru a obtine rezultate superbe, cu munca relativ putina.

Amestecam ingredientele umede mai intii. Cred ca nici nu trebuia sa va spun asta. Ma rog, o sa sariti in sus si o sa imi spuneti ca nu prea vedeti unde e umezeala aici, dar ma bazez ca nu o sa comentati la fel de mult ca Irina, asa ca veti trece pur si simplu la amestecat ( robot sau cum doreste caprioara! ) untul cu zaharul, dupe care se adauga oul. Toata chestia asta cremoasa are parte de faina, pina la omogenizarea completa si obtinerea unui aluat decent. Ma bazez ca vorbesc cu specialisti Smile deci nu o sa insist cu privire la consistenta si umiditate.

Treaba e ca veti pune aluatul al frigider pentru o jumatate de ora. Poate chiar patruzeci si cinci de minute ( in conditiile in care nu biziie vreun bondar prin jur ). Daca arde, atunci puteti folosi varianta inginereasca de introducere in congelator pentru 15 minute.

Dupa epuizarea oricaruia dintre acesti timpi, se scoate aluatul de la rece si se intinde cu minutzele in forma de tarta, pina arata fremos-fremos…

Setam temperatura de coacere la 160 grade celsius si punem tarta la copt, dar nu inainte de a face ceva important : se pune o hirtie de copt peste aluat, iar peste ea ceva care sa asigure o coacere corecta si uniforma. Eu, de exemplu folosesc niste fasole uscata.

Dupa 15-20 minute ar trebui sa avem o forma de tarta rumena, care sa poata fi umpluta si ornata cu toate minunatiile…

IMG_4787IMG_4800IMG_5521IMG_5522IMG_6982

Atit pentru astazi. Urmeaza o pauza publicitara de o zi, dupa care revenim cu noi tipuri de aluat de tarta Smile

21 ianuarie 2012

Probabil

că v-ați întîlnit și voi de măcar cîteva ori cu domnițele acelea îmbrăcate in halate albe, zîmbind inteligent și atotcunoscător în fața rafturilor cu diferite mărci de pastă de dinți. În calitate de semidoct calificat și cu oarece pretenții de om cu experiență am concluzionat că cei care au decis o astfel de abordare în promovarea produselor, au considerat că majoritatea cumpărătorilor este alcătuită din bărbați ce au fantezii cu asistente obraznice, mai ales în momentele în care decid ce pastă de dinți vor.

Însă dacă așa ceva poate fi considerat aproape amuzant, nu pot să nu va spun cit de aproape oripilat am fost zilele trecute, cind am urmarit un clip publicitar la TV, pe un post respectabil si cu audienta considerabila…

In mod regretabil nu am retinut nici numele produsului si nici pe cel al companiei care se dorea sa ma convinga de veridicitatea celor spuse cu atit de multa nonsalanta… Bottom line, era vorba despre niste pastilute, care erau atit de naturale si miraculoase incit puteai slabi mincind tot ce iti doresti. Si precum domnitele cu pasta de dinti, a aparut un nene in halat alb, zimbind sarmant si avind o privire inteligenta ( doar avea halat alb! ) . El ne-a spus diafan despre grasimile care intra in corp prin alimentatie sint spulberate de pastiluta minune, toate substantele fiind divizate la nivel atomic, astfel incit cu creierasul ei mic de pastiluta naturala si serioasa, sa ne dea sansa sa eliminam in mod natural ceea ce este rau pentru noi, dar sa pastram ceea ce este bun pentru organism. Sa dau cu basca de pamint, nu alta!

Rind pe rind, o tanti si un nene au ridicat in slavi minunea chimica, explicindu-mi ca poti sa bagi in nestire si cartofi prajiti cu hamburgeri, chiftele si cefe de porc, salam si nachos! Totul va fi analizat de catre pastiluta, care va decide ce e bun pentru tine si va directiona nutrientii acolo unde sint necesari. Cele rele, sa se spele ( evident pentru cine are bideu! )

Pfuai! Daca aflam mai devreme de asta!  Cu siguranta nu l-as mai fi stresat pe amicul Florin cu garnitura mea de morcovi, ci as fi bagat in ghiozdan niste cartofi prajiti in ulei. Mult. Eventual refolosit.

Imi cer scuze pentru lunga introducere. La momentul la care am inceput sa scriu acest post, eram nitel stresat si cu gindul aiurea. Urma sa ajung la Bucuresti peste doua zile, la preselectia …preselectiei pentru MasterChef, chestie care s-a intimplat in cele din urma multumita tuturor celor din jurul meu ( nu o sa ii enumar nici macar in ordine alfabetica, de teama de a nu obtine reactii efervescente. Va stiti cu siguranta rolul in toata povestea asta. Va iubesc! )

Asadar, revenind la treaba cu morcovul, o sa intru nitel in detalii: CE AR FI MORCOVUL FARA TELINA? E o intrebare covirsitoare de la o virsta, simpla si totusi cu rezultate complexe. In ceea ce ma priveste, marturisesc rusinat ca asta e: morcovii mei nu poate fara telina. E o simbioza indestructibila de gust si culoare, la care refuz sa renunt, fie ca e morcovul mai tare ( atunci cind e crud, bagabontzilor!) , fie cind fiertul ii dauneaza grav sanatatii si vigorii.

Trecem prin razatoare vreo 3 morcovi si un sfert de telina, avind grija sa le condimentam viata si impreunarea cu ceva zeama de lamiie, putin piper macinat proaspat si ulei de masline. Va vine sa credeti ca asta e tot? E aproape o maniera frantuzeasca de a ne da mari in bucatarie, o ocazie nesperata de a flirta cu acru/dulce/picant/crocant. Arata demential, are un gust atit de proaspat, incit ai senzatia ca te uiti la o reclama la Nivea, in care totul e natural si te face sa arati ca la 16 ani, desi ai 36. Aaaa!!! Sa nu uit cumva: musai sa parfumati la servire cu ceva suc de mandarina… Rulz!

_MG_2060_MG_2062_MG_2061

Stiu! Am inceput invers, ca de obicei! Treaba asta o faceti abia spre final, cind deja avem o suculenta bucata de muschiulet de porc frumos rumenita.

Despre ea ar fi trebuit sa va povestesc la inceput. In mojar sau in orice altceva va permite sa faceti asta, spargeti seminte de coriandru ,chimen si fenicul, alaturi de sare si praf de chilli. Daca vreti sa obtineti ceva si mai onctuos, atunci adaugati si boia de ardei dulce, pentru ca eu asa fac.

_MG_2051_MG_2052

Cind toate cuvintele enumerate mai sus si-au exprimat subtil in aer parfumurile ce te innebunesc pur si simplu, adaugati la toata treaba ulei de masline. Daca sinteti niste functionari bancari pauperi ca mine, atunci folositi ulei din asta ieftin de la Lidl…

_MG_2054

Rezultatul va fi aproape acelasi ca si atunci cind aveti la dispozitie licoare ce costa peste 15 EUR per litru: un ulei aromat cu valente demne de un Tom Ford in zilele lui bune ( sa spunem…Black Orchid )

Avem asadar ceea ce ne trebuie pentru a trece la sedinta de relaxare a muschiuletului de porc , care asteapta intr-o tinuta transparenta de nylon, oarecum lasciv… Toate cele 500 de grame ale lui…

_MG_2053

Decadenta… Timp de doua ore, la temperatura camerei, marinarea isi face treaba profesionist, lasind sa se intrevada un rezultat deloc surprinzator dupa ce introducem carnita la cuptor. Aici, o sa oripilam toate gospodinele: temperatura folosita este de doar 100 grade Celsius. O sa auziti rumoare, o sa fie scandal si caterinca, ca o fi si o pati! ca bacteria nu moare, ca e carne, deci e pericol, mama! Sa ne intelegem! 72 grade Celsius este temperatura la care moare si E.Coli, deci relaxati-va gospodinelor! Incet cu protestele, ca apare jandarmii!

_MG_2059

Dupa cum vedeti, situatia este sub control si prinde contur, in ritm de slow cooking, noul gen muzical care imi incinta urechile atunci cind vine vorba de melodii culinare.

Dupa o ora si patruzeci si cinci de minute, treaba sta cam asa: proteina e in forma ei maxima, mustind de recunostinta ca nu am chinuit-o inutil, pastrindu-si savoarea, culoarea si minunatul parfum obtinut in mojar.

_MG_2064_MG_2065

Nu ne ramine decit sa montam totul , spre deliciul clanului si al comentatorilor ad-hoc de pe Facebook, care in profunzimea lor au dedus corect cum e treaba cu morcovul si telina. Le doresc sa fie si sotiile lor multumite, precum este a mea Smile

Evident, vorbesc despre mincare acum, bagabontzilor!

_MG_2070_MG_2074_MG_2075_MG_2076_MG_2077_MG_2078_MG_2079_MG_2081_MG_2082_MG_2083_MG_2084

Si cum stiti prea bine ca exista si tigara de dupa, o sa va spun discret ( ca un tata responsabil ce ma aflu ) ca dupa un asemenea orgasm culinar, bucatarul a dorit sa isi rasplateasca munca si cu un pahar rece de whisky la temperatura camerei Smile

_MG_2085

Voie buna sa aveti! Si cum spunea un prieten in vremurile sale de vedeta locala de radio: sanatate maxima si fericire corporala!