15 iulie 2010

Daca am zis, am zis

Am promis. Eu as spune ca in ciuda, ea ar spune datorita, insa nu laudele ei de astazi m-au determinat sa ma tin de cuvint si sa ii dau o reteta pentru pastele care banuiesc ca i-au placut asa… din ochi. Nu mai conteaza ! Daca am zis, am zis! Asta e pentru tine, Ana!

 

Satul fiind de posesori de carduri bancare emise in Italia care inca nu si-au scuturat pamintul de pe buletin, carora le cinta greierii in calciie si care dau broasca la o parte ca sa bea apa din piriu, ajung de multe ori sa am reactii alergice la tot ceea ce poarta emblema de italiano vero

Vreau nu vreau, cedez insa in fata unei pizza savuroase, ador o lasagna bine facuta si nu pot sa ignor o portie de paste atunci cind isi danseaza aburii provocator in fata mea.

Reteta urmatoare e un pic vaduvita de prezenta fotografiilor din etapele construirii acesteia, insa ador sa il aud pe Florin cum imi explica despre credibilitatea si veridicitatea mea ca si sursa demna de luat in seama cu ajutorul cadrelor fotografice… Nu acestea ar fi exact cuvintele lui, insa nu pot sa le reproduc cu acuratete din motive lesne de inteles.

De dragul cifrelor:

1 pachet de linguini

4-5 rosii coapte

500g ciuperci

busuioc proaspat

aceto balsamico, sare, piper,coriandru,ardei iute

500gr piept de pui

ulei de masline, zeama de lamiie, unt

Obligatoriu Insieme pe fundal, pentru a ajuta apa sa fiarba, punct la care ii punem sare si adaugam pastele. Nu mai intrebati! Trebuie sa le luam de acolo cind sint al dente….

Cum gradina nu am, merg frumos pe balcon, de unde ma intorc cu busuiocul proaspat sadit cu minutele mele. Alaturi de semintele de coriandru, sare, piper si ulei de masline, executam un pesto mai parfumat decit Dior-ul ce te duce instantaneu printre ziduri de Dom. Daca as putea sa gatesc si cu ochelarii de soare Gucci pe nas, as face-o, dar deja arat ridicol doar cu sortul KISS THE CUC pe mine. Probabil ca daca as vorbi mult si aiurea si as incerca mereu sa profit de ceilalti pe care i-as crede niste prosti, as putea fi chiar un italian adevarat…Ceea ce nu imi doresc…

Tehnic vorbind, pesto-ul se executa in mojar, dar, daca nu aveti e buna orice alta ustensila produce rezultatul dorit.

Taiem rosiile in jumatate, le masam cu pesto-ul  si lipsiti de orice urma de regret, le trimitem in cuptor, la 180 grade, pina ce minunatia va fi gata parfumata.

Pieptul de pui, intrucit nu putea sa lipseasca din vreo poveste de-a mea, se marineaza in tot acest timp in ulei de masline, sare, piper, aceto balsamico si zeama de lamiie, ca mai apoi sa prinda si el un tratament spa cu pesto, inainte de a ajunge pe gratar.

Stiu ca avem doar doua miini, insa pastele deja sint la consistenta dorita, asa ca le dam deoparte si le trecem printr-un jet de apa pentru o clatire usoara.

Ummm, era sa uit de ciuperci. Asadar: tigaie, ciuperci, sare, foc. Toata apa lasata de ciuperci se arunca, dupa care aruncam peste ele unt si aceto balsamico, spre mintuire si rumenire.

Aproape gata! As prefera sa aveti si voi un wok, insa daca nu , e bun orice vas mai inalt care poate cuprinde pastele, rosiile abia iesite din cuptor si ciupercile alea rumene. Totul mai sta 5 minute pe foc mic, pentru a obtine mixtura perfecta de gust si culoare.

Alaturi de gratarul de pui despre care nu v-am povestit prea mult, alcatuiesc o masa frumoasa, placuta si aromata pe care o regasiti in fotografia de mai jos. Unica, din pacate…

basil chicken breast with mushrooms and napoletano pasta

PS: A se consuma cu Ali e Radici

10 iulie 2010

Intocmai

precum goliaticul nostru premier atunci cind se afla in discutii si confruntare de idei cu marinerul, ajung si la momentul la care nu ies de sub pat si strig cit ma tin puterile ca eu sint barbat in casa asta! Asa ca daca am zis ca nu ies de sub pat, atunci nu ies si gata! Normal ca introducerea face referire tot la aspectul culinar al cotidianului familiei al carei patriarh sint :) , si ca sa fiu mai exact, am fost intrebat persuasiv si insinuant daca accept sugestii cu privire la meniul unei seri. Evident ca le-am acceptat, ca sa am eu ultimul cuvint: “Ai dreptate , draga mea! “

Lasind gluma deoparte si punindu-ne sortul cu inscriptia KISS THE CUC, trebuie sa recunosc si faptul ca imi era dor si mie de clatitele cu ton, intrucit, pe linga faptul ca sint delicioase, pentru mine acel gust fantastic are rolul de declansator pavlovian ce deschide sertarasul cu amintiri… Prima data am mincat asa ceva la un restaurant ce obisnuiam sa il frecventam in tinerete, bucatarul de acolo fiind chiar bucatar si nu un inginer electronist reprofilat si recalificat…

De dragul cifrelor:

Pentru clatite:

500ml lapte

3 oua

1 praf de sare

250gr faina

50 gr unt topit

Pentru umplutura&topping

2 morcovi

2 cepe rosii

2 cutii de ton maruntit

sare, piper, oregano, busuoic

250 gr cascaval

100 gr mozzarella

3 rosii

Se zapacesc laolalta ingredientele pentru clatite, cu ajutorul robotului din dotare. Fie ca e din cauza virstei, fie ca simti nevoia sa incerci ceva nou, o sa ti se para mai usor sa ajungi la rezultatul dorit cu niscaiva ustensile care biziie, se invirt si vibreaza.

IMG_7258

Tot in partea asta de preludiu incingem si tigaia, restul fiind nu tocmai tacere pentru ca e musai sa dai drumul la hota. Una dupa cealalta, clatitele se vor perpeli de dorul tuturor chestiilor ce pot fi puse pe ele, sub ele, intre ele…Cu toate acestea, mai e cale pina acolo, asa ca facem ordine in haos si le asezam una peste alta, cu grija totusi sa nu le lasam sa se raceasca de tot. Asta e o alta chestie despre care imi aduc aminte din tinerete: nu le lasa sa se raceasca!

IMG_7259 IMG_7260

Daca la mincarea chinezeasca ne asezam in kiba-dachi si executam cu gratie razboinica maruntirea, felierea si orice activitate mai presupune prezenta cutitului din dotare, aici nu mai stiu ce sfat sa va dau. Oricum, chiar si in acel caz, aveti grija sa nu vi se para ca aratati cool cu o bentita pe frunte, pentru ca e posibil sa obtineti mai degraba efectul marian nistor. Ideea principala din propozitie e ca trebuie sa pregatiti ingredientele ce vor desavirsi clatitele, asa ca tocati ceapa, radeti morcovii si faceti cubulete rosiile. Toate acestea, impreuna cu sare, piper, busuioc, oregano,ulei de masline si … mult talent :) se vor cali usor, pina cind obtinem melodia parfumata si colorata pe care dorim sa o ascultam. Spre finalul recitalului, se adauga tonul, cu intentia de a obtine aplauzele dorite de orice artist. (Nu e trecut in ingredientele de baza, insa avind in vedere ca eu am invatat sa cint doar cu ajutorul celor doua urechi muzicale din dotare, va sugerez sa faceti ca mine si sa puneti si un praf de chilli)

IMG_7261 IMG_7263 IMG_7264

Si fiindca toate s-au petrecut in joaca, ar fi deplasat sa utilizez epitete, interjectii si hiperbole pentru a va povesti partea in care le-am umplut ( pe ele, pe clatite! ), le-am dat la cuptor si am asteptat cu sufletul la gura sa se rumeneasca.

Restul… il stiti si voi! Enjoy!

IMG_7266 IMG_7269 IMG_7276 IMG_7277 IMG_7278

09 iulie 2010

Doar paste

Ca la fotbal si la politica se pricepe toata lumea, asta e arhicunoscut, asa ca nu as face vreo afirmatie cu pretentii de descoperire a vreunui grup de cercetatori britanici.

Intre timp am constatat faptul ca la aceasta lista se adauga si utilizarea pastelor in bucatarie, de parca orice pesto genovese la borcan te-ar putea automat ridica in grad de Jamie Oliver. Acum, trebuie sa fiu corect: nici eu nu sint Julia Child, in ciuda folosirii excesive a untului in giumbuslucurile mele culinare; in cel mai bun caz am reusit sa imi cresc nivelul LDL-ului si sa multiplic numarul ce exprima in cm. dimensiunea taliei mele.

Trecind peste toate aceste pareri, atunci cind nu ai tocmai mult timp la indemina, dar cu toate acestea iti doresti ceva colorat, parfumat si condimentat, ai putea sa iti calci pe inima si sa fierbi niste paste … Al dente, bineinteles :)

De dragul cifrelor:

250 gr fusilli

100 g porumb

100 gr mazare

100 g cascaval

300 gr piept de pui

maioneza, oregano, sare, piper, praf de chilli, zeama de lamiie

Trec cu gratie peste momentul in care ar trebui sa va explic ca atunci cind apa fierbe adaugati niste sare si ulei de masline, inainte de adauga pastele. Ar fi si culmea sa cred ca nu stiti macar atita lucru.

Pentru ca timpul sa nu se scurga aiurea, in defavoarea voastra, fierbeti mazarea nitel, in conditiile in care ati folosit una congelata asa cum am facut eu. Asta o sa scoata la iveala o culoare minunata , pe masura aromei pline de savoare, ce e si mai mult scoasa in evidenta alaturi de verisoarele ei, boabele de porumb…

IMG_7270

Odata ce pastele au ajuns la gradul de excitare ce le permite sa se insinueze lasciv printre intortocherea aceea de culori , trecem la partea responsabila cu aromele si stropim totul cu ulei de masline, sare, piper, oregano si praf de chilli piscator, exact asa cum imi place…

Maioneza va desavirsi acest amestec.

Era sa uit sa va povestesc despre pieptul de pui, care in tot acest timp a stat. Atitudinea asta pasiva nici nu putea sa fie de alta sorginte decit una zamislita din curiozitatea lui pentru chilli, zeama de lamiie, sare si piper… De indata gustat din toate aceste placeri simple ale vietii unui piept de pui, il taiem fisii si il punem sa sfiriie nitel pe gratar, cit sa prinda ceva culoare in obraji.

Va plonja deasupra amestecului pregatit mai devreme si, impreuna cu niste cubulete de cascaval, iti va face momentul si mai frumos decit miroase peste tot in jurul tau… Enjoy!

IMG_7272 IMG_7273

03 iulie 2010

Hot, naked and tied up!

Stim cu totii ca puicutelor le place sa fie legate. Dintr-un fals puritanism, ne invirtim in jurul cozii de cuvinte pe care le debitam atunci cind le invitam la dans, cind de fapt, vorba bancului, am putea sa scutim un drum si sa intrebam mama din prima si daca le lasa sa se….angajeze in discutii prelungite cu un tip intilnit pentru prima oara.

Detaliile sint de prisos, caci fiecare are gradul sau de subiectivism in abordarea temei in discutie, indiferent ca vorbim despre noduri sau mincare.

Vorba lunga nu ne va aduce nimic in plus, si cum timpurile de criza au darul de a ne face sa fim nitel mai pragmatici, o sa trec direct, frontal si fara menajamente la partea cu puicuta.

Ieftina, nu tocmai iesita din tipare si cu o educatie ce lasa de dorit, mi-a iesit in cale intimplator, pe cind cautam constiincios lapte pentru copil. (Aceasta este varianta pentru sotie). Nu o sa declar public ca o cautam, gindindu-ma la ea inca de cind discutam cu prietenul Virgil despre ceva salvie laolalta cu lamiie.

Prima greseala facuta a fost ca am dus-o acasa, pentru ca am ignorat sfatul dat de bunica : “Mereu sa te duci departe “ , insa probabil ca undeva Sus, cineva inca mai are grija de mine, pentru ca m-a ferit de vreo scena teribila de gelozie. Pot chiar sa va spun, cu mina pe inima ca a fost un menage-a-trois pe cinste.

De dragul cifrelor:

1 pui  1,3kg

sare de mare

piper

lamiie 2 buc

50 ml ulei de masline

salvie

mustar 50 g

unt 50g

1 pahar vin alb

 

Treaba e ca pentru lucrurile bune e musai sa astepti, asa ca toata distractia a presupus crearea unei marinate din suc de lamiie, ulei de masline si vin alb, laolalta cu piper si sare, amalgam ce a patruns vreme de vreo ora toti porii domnitei.

Spre finalul acestui preludiu apasator pentru cei cu o foame teribila, se introduce , dupa caz atent si cu grija sau brutal si rapid, o lamiie taiata in jumatate si citeva frunze de salvie.

Intrucit tot acest ragaz i-a permis sa juiseze suficient pentru a trece la partea fierbinte a lucrurilor, o ungem cu mustar pentru a-i da o crusta frumoasa, o legam bine ( caci despre asta era vorba in fantezia noastra, si o introducem in cuptor, la 180 grade, pentru o ora si jumatate. Daca vi se pare ca doriti o partenera ceva mai inchisa la culoare, atunci puteti sa mergeti pina la o ora si cincizeci de minute.

Enjoy!

IMG_0836