15 iulie 2010

Daca am zis, am zis

Am promis. Eu as spune ca in ciuda, ea ar spune datorita, insa nu laudele ei de astazi m-au determinat sa ma tin de cuvint si sa ii dau o reteta pentru pastele care banuiesc ca i-au placut asa… din ochi. Nu mai conteaza ! Daca am zis, am zis! Asta e pentru tine, Ana!

 

Satul fiind de posesori de carduri bancare emise in Italia care inca nu si-au scuturat pamintul de pe buletin, carora le cinta greierii in calciie si care dau broasca la o parte ca sa bea apa din piriu, ajung de multe ori sa am reactii alergice la tot ceea ce poarta emblema de italiano vero

Vreau nu vreau, cedez insa in fata unei pizza savuroase, ador o lasagna bine facuta si nu pot sa ignor o portie de paste atunci cind isi danseaza aburii provocator in fata mea.

Reteta urmatoare e un pic vaduvita de prezenta fotografiilor din etapele construirii acesteia, insa ador sa il aud pe Florin cum imi explica despre credibilitatea si veridicitatea mea ca si sursa demna de luat in seama cu ajutorul cadrelor fotografice… Nu acestea ar fi exact cuvintele lui, insa nu pot sa le reproduc cu acuratete din motive lesne de inteles.

De dragul cifrelor:

1 pachet de linguini

4-5 rosii coapte

500g ciuperci

busuioc proaspat

aceto balsamico, sare, piper,coriandru,ardei iute

500gr piept de pui

ulei de masline, zeama de lamiie, unt

Obligatoriu Insieme pe fundal, pentru a ajuta apa sa fiarba, punct la care ii punem sare si adaugam pastele. Nu mai intrebati! Trebuie sa le luam de acolo cind sint al dente….

Cum gradina nu am, merg frumos pe balcon, de unde ma intorc cu busuiocul proaspat sadit cu minutele mele. Alaturi de semintele de coriandru, sare, piper si ulei de masline, executam un pesto mai parfumat decit Dior-ul ce te duce instantaneu printre ziduri de Dom. Daca as putea sa gatesc si cu ochelarii de soare Gucci pe nas, as face-o, dar deja arat ridicol doar cu sortul KISS THE CUC pe mine. Probabil ca daca as vorbi mult si aiurea si as incerca mereu sa profit de ceilalti pe care i-as crede niste prosti, as putea fi chiar un italian adevarat…Ceea ce nu imi doresc…

Tehnic vorbind, pesto-ul se executa in mojar, dar, daca nu aveti e buna orice alta ustensila produce rezultatul dorit.

Taiem rosiile in jumatate, le masam cu pesto-ul  si lipsiti de orice urma de regret, le trimitem in cuptor, la 180 grade, pina ce minunatia va fi gata parfumata.

Pieptul de pui, intrucit nu putea sa lipseasca din vreo poveste de-a mea, se marineaza in tot acest timp in ulei de masline, sare, piper, aceto balsamico si zeama de lamiie, ca mai apoi sa prinda si el un tratament spa cu pesto, inainte de a ajunge pe gratar.

Stiu ca avem doar doua miini, insa pastele deja sint la consistenta dorita, asa ca le dam deoparte si le trecem printr-un jet de apa pentru o clatire usoara.

Ummm, era sa uit de ciuperci. Asadar: tigaie, ciuperci, sare, foc. Toata apa lasata de ciuperci se arunca, dupa care aruncam peste ele unt si aceto balsamico, spre mintuire si rumenire.

Aproape gata! As prefera sa aveti si voi un wok, insa daca nu , e bun orice vas mai inalt care poate cuprinde pastele, rosiile abia iesite din cuptor si ciupercile alea rumene. Totul mai sta 5 minute pe foc mic, pentru a obtine mixtura perfecta de gust si culoare.

Alaturi de gratarul de pui despre care nu v-am povestit prea mult, alcatuiesc o masa frumoasa, placuta si aromata pe care o regasiti in fotografia de mai jos. Unica, din pacate…

basil chicken breast with mushrooms and napoletano pasta

PS: A se consuma cu Ali e Radici

Niciun comentariu: