10 iulie 2010

Intocmai

precum goliaticul nostru premier atunci cind se afla in discutii si confruntare de idei cu marinerul, ajung si la momentul la care nu ies de sub pat si strig cit ma tin puterile ca eu sint barbat in casa asta! Asa ca daca am zis ca nu ies de sub pat, atunci nu ies si gata! Normal ca introducerea face referire tot la aspectul culinar al cotidianului familiei al carei patriarh sint :) , si ca sa fiu mai exact, am fost intrebat persuasiv si insinuant daca accept sugestii cu privire la meniul unei seri. Evident ca le-am acceptat, ca sa am eu ultimul cuvint: “Ai dreptate , draga mea! “

Lasind gluma deoparte si punindu-ne sortul cu inscriptia KISS THE CUC, trebuie sa recunosc si faptul ca imi era dor si mie de clatitele cu ton, intrucit, pe linga faptul ca sint delicioase, pentru mine acel gust fantastic are rolul de declansator pavlovian ce deschide sertarasul cu amintiri… Prima data am mincat asa ceva la un restaurant ce obisnuiam sa il frecventam in tinerete, bucatarul de acolo fiind chiar bucatar si nu un inginer electronist reprofilat si recalificat…

De dragul cifrelor:

Pentru clatite:

500ml lapte

3 oua

1 praf de sare

250gr faina

50 gr unt topit

Pentru umplutura&topping

2 morcovi

2 cepe rosii

2 cutii de ton maruntit

sare, piper, oregano, busuoic

250 gr cascaval

100 gr mozzarella

3 rosii

Se zapacesc laolalta ingredientele pentru clatite, cu ajutorul robotului din dotare. Fie ca e din cauza virstei, fie ca simti nevoia sa incerci ceva nou, o sa ti se para mai usor sa ajungi la rezultatul dorit cu niscaiva ustensile care biziie, se invirt si vibreaza.

IMG_7258

Tot in partea asta de preludiu incingem si tigaia, restul fiind nu tocmai tacere pentru ca e musai sa dai drumul la hota. Una dupa cealalta, clatitele se vor perpeli de dorul tuturor chestiilor ce pot fi puse pe ele, sub ele, intre ele…Cu toate acestea, mai e cale pina acolo, asa ca facem ordine in haos si le asezam una peste alta, cu grija totusi sa nu le lasam sa se raceasca de tot. Asta e o alta chestie despre care imi aduc aminte din tinerete: nu le lasa sa se raceasca!

IMG_7259 IMG_7260

Daca la mincarea chinezeasca ne asezam in kiba-dachi si executam cu gratie razboinica maruntirea, felierea si orice activitate mai presupune prezenta cutitului din dotare, aici nu mai stiu ce sfat sa va dau. Oricum, chiar si in acel caz, aveti grija sa nu vi se para ca aratati cool cu o bentita pe frunte, pentru ca e posibil sa obtineti mai degraba efectul marian nistor. Ideea principala din propozitie e ca trebuie sa pregatiti ingredientele ce vor desavirsi clatitele, asa ca tocati ceapa, radeti morcovii si faceti cubulete rosiile. Toate acestea, impreuna cu sare, piper, busuioc, oregano,ulei de masline si … mult talent :) se vor cali usor, pina cind obtinem melodia parfumata si colorata pe care dorim sa o ascultam. Spre finalul recitalului, se adauga tonul, cu intentia de a obtine aplauzele dorite de orice artist. (Nu e trecut in ingredientele de baza, insa avind in vedere ca eu am invatat sa cint doar cu ajutorul celor doua urechi muzicale din dotare, va sugerez sa faceti ca mine si sa puneti si un praf de chilli)

IMG_7261 IMG_7263 IMG_7264

Si fiindca toate s-au petrecut in joaca, ar fi deplasat sa utilizez epitete, interjectii si hiperbole pentru a va povesti partea in care le-am umplut ( pe ele, pe clatite! ), le-am dat la cuptor si am asteptat cu sufletul la gura sa se rumeneasca.

Restul… il stiti si voi! Enjoy!

IMG_7266 IMG_7269 IMG_7276 IMG_7277 IMG_7278

Niciun comentariu: