10 august 2011

Studiul

 

aprofundat al istoriei conflictelor va evidentia cu usurinta faptul ca ele sint asimetrice. E scris si in carte.

Teoria, dar mai ales practica, ne confirma ca diferentele de strategie si actiune in astfel de situatii, dau masura diferentelor care transforma pe unii in cistigatori, iar pe altii in invinsi. Ceea ce autorii manualelor clasice de teoria conflictelor nu au evidentiat pe vremea cind teoretizau teoria, era tocmai ingredientul minune: atitudinea.
Facem introducerea asta lunga, intrucit vrem sa demonstram nivelul ridicat de cunostinte, vocabularul dezvoltat, atent stropit si supravegheat de daunatori si aleasa educatie care ne indeamna sa... persistam in pacat.

Caci despre asta este vorba. Nu despre intrecerea intre cercetatorii britanici si cei americani si nici despre medierea conflictului londonez de catre fortele de politie din Insula, scolite probabil la Julliard.

Asadar, astazi, dragii mei, vom vorbi iar despre porc.

O sa va intrebati care este legatura, iar eu o sa fiu foarte direct: nici una!

Pur si simplu vom refuza politicos sa mai ridicam la rangul de truism faptul ca un consum regulat de carne de pui indopat pina la paroxism cu antibiotice si hormoni, reprezinta baza unei nutritii sanatoase si corecte.

Gata! E binecunoscut faptul ca vorba lunga duce la o scadere considerabila a cash-flow-ului, asa ca profitam de faptul ca Alexandru alearga dupa un catel si trecem la executia unei lucrari de mare ... aroma.

400g muschi file, de porc ferches, autohton si vorbitor de limba romana se pregatesc de iesit in lume. Si cum altfel sa iasa in evidenta decit aromate cu niste cimbru tinar, vesel si cu ochii sclipind de verde imbietor.

Photo 10.08.2011, 19 24 49Photo 10.08.2011, 19 26 52

Sedinta de Spa se prelungeste, gomajul fiind asigurat de nitica sare grunjoasa si piper proaspat macinat. Intrucit tot trupul sau sculptural trebuia sa capete si hidratarea necesara, uleiul de masline extravirgin si-a adus aportul, cu citeva picaturi bine plasate.

Photo 10.08.2011, 19 28 44

Liniste... Mirosul de pamint reavan, spalat de milioanele de picaturi de ploaie ce compun o geniala simfonie tacuta, isi face simtita prezenta, aratindu-se de dupa fereastra intredeschisa. Ma uit la el, il adulmec si ma minunez prin toti porii cit de fericit poti fi sa ai sansa sa iti tratezi simturile cu astfel de minunatii.  Frunzele din copaci isi povestesc una celeilalte despre niste rude indepartate de a saptea spita pe care le-au zarit in seara asta la "30 minutes Meals, with Jamie Oliver", toata palavrageala lor aducindu-mi aminte despre faptul ca uitasem sa scot pe masa rosiile, usturoiul si ardeiul iute.

Photo 10.08.2011, 19 17 06Photo 10.08.2011, 19 19 06

Dezbracam tomatele alea imbujorate, vreo 5 la numar, si le inghesuim in vasul robotului de bucatarie printre 4 ardei iuti si 4 catei de usturoi, ce latrau cu lacrimi in ochi. Lacrimile erau de fericire. Fericirea de a fi dat nas in nas cu semintele de ardei iute, dragele de ele!

Photo 10.08.2011, 19 19 59Photo 10.08.2011, 19 22 24
Putem sa ii spunem salsa. Ne putem risca sa pronuntam gazpacho. Insa nimic nu poate exprima intr-un singur cuvint ceva ce daca nu ar fi fost inventat, viata noastra ar fi fost lipsita si de culoare, si de gust, si de pasiune.

In ciuda administrarii de multivitamine si lecitina, in acest moment putem uita cu usurinta despre faptul ca undeva, intr-o caserola, incearca sa isi scoata in evidenta calitatile atletice, muschiul. Infamul muschi de porc.
Pentru ca ceea ce am omis sa va povestesc e ca , daca din vasul de robot se ridica ametitor un parfum demential de rosii si usturoi, peste tot in bucatarie domnea o aroma de piine calda. Stiu Florine, carnea este leguma de baza... Insa atunci cind se intilnesc cele doua entitati mai sus amintite, carnea e pur si simplu de prisos. E un menage a trois defect din faza de conceptie, un 68 culinar demn de o seara de neuitat...

Photo 10.08.2011, 19 33 23

Fiindca totusi am pornit la drum cu gindul sa pacatuim, ne indreptam atentia asupra fileului, asezindu-l pe gratar pentru a prinde ceva culoare specifica sezonului acesta torid. 3 minute pe o parte, 3 minute pe cealalta. Asta e tot.

Photo 10.08.2011, 19 30 25Photo 10.08.2011, 19 31 39

Ba nu! Am mintit! Abia acum incepe!

Photo 10.08.2011, 19 34 18Photo 10.08.2011, 19 36 18

Photo 10.08.2011, 19 38 32Photo 10.08.2011, 19 40 42

07 august 2011

In ciuda

tuturor declaratiilor publice si a atitudinii vadit dusmanoase din ultima vreme, iubim porcul.

Ca cercetatorii britanici au observat faptul ca apa plata nu are bule, ca cei americani sint convinsi despre efectele miraculoase ale hamburgerilor si ciocolatei in curele de slabire, aici nu mai e nici un dubiu.

Insa atunci cind vorbim despre porc, e alta treaba.

Cu mic, cu mare, de la top-modela nasoasa, la nutritionista obeza care face reclama la Tnuva cel cu lapte praf, avem parte de specialisti care isi dau usor ochelarii virtuali in jos spre virful nasului si spun ca e rau. Ca somonul rulz, ca pieptul de pui e cel mai misto ( asta tre’ sa fie scoasa de vreo complexata de existenta Nicoletei Luciu ), ca absenta colesterolului din carnea de curcan ne va propti pe culmi matusalemice…

Iar cind vreo uitata pe meleagurile acestea, cu pretentii de doctor incapabil sa emigreze curajos in Franta, se uita savant , cind la mine, cind la colestrolul meu 213  si imi spune autoritar: “Domnu’ Radeanu, in primul rind ar trebui sa nu mai mincati carne de porc” … ei bine atunci dau cu basca de pamint, pentru ca eu chiar nu prea am mincat decit pui,  imi aduc aminte de nea’ Mihai care are coronarele precum o fecioara neprihanita de vreun porc… de barbat.

Si ma indrept spre raionul de carne.

Si, ghici ce cumpar? O pulpa rozior-apetisanta de porc!!! Na!!! Eat this mother fucker!

Mergeti pe jos, alergati, faceti sex si dati cu coasa. Bucatariti, ingrijiti si iubiti! O sa fie bine! Totul e sa fiti in continua miscare!

Si daca tot propovaduim asta, executam la o jumatate de kilogram de pulpita de porcusor ( ca sa nu se mai simta ofensata ca toata lumea spune doar “ciorbitza de vacutza” ) o miscare browniana de toata frumusetea: zeama de lamiie, ulei de masline, uscaciuni de frunza de telina, busuioc si cimbru, zdrobituri de seminte de chimen si coriandru… Dupa ce masezi toate astea cu patima carnala, ai bunavointa sa iti lasi ragazul scurt de a mirosi totul. E o experienta inaltatoare…

De profundis clamavi ad te Domine:
Domine exaudi vocem meam.
Fiant aures tuae intendentes
in vocem deprecationis meae.

Patrunsi inca de fior, incercam sa ne regasim, motiv pentru care indepartam tentatia. La rece, pentru vreo doua ore. Dupa care, intrucit in Cartea Sfinta a Bucatarului Familist scrie ca orice carnitza se gateste numai daca este la temperatura camerei, o scoatem si o lasam sa se acomodeze cu mediul inconjurator.

Bun-bun, regasire, regasire… dar ceva trebuie sa facem… Si ca sa o enervam pe potentiala virtuala presupus doctorita, ii dam peste nas ( tot virtual, ca nu e prezenta ) si prestam ceva usor: o cana de orez fiert la aburi, 2 castraveti , 2 ardei iuti, 2 ardei grasi si 2 rosii din acelea care vorbesc romaneste cu accent moldovenesc . Toate chestiile astea verzi, portocalii, galbene si rosii se taie cubulete si se amesteca cu orezul deja racit. Condimentam dupa suflet…

Pulpitza de porcusor, caci despre ea este vorba in toata istorisirea asta, se ia la feliat usurel, si se aseaza pe gratarul care e incins pe aragaz, intrucit nu am gradina. Desi mi-as dori.

4 minute pe o parte, 4 minute pe cealalata si, intrucit trebuie sa avem energie pentru plimbarea alaturi de Alexandru, linga o portie de orez, prestam minunindu-ne la fiecare inghititura: “buna chestie chimenul asta pe porc… ummm, asta trebuie sa fie coriandru…”

Lasam imaginile sa vorbeasca de la sine, intrucit nu e frumos sa vorbim cu gura plina. V-am mai spus asta deja…

Photo 07.08.2011, 15 28 33Photo 07.08.2011, 15 30 22Photo 07.08.2011, 15 31 29Photo 07.08.2011, 15 32 25Photo 07.08.2011, 15 33 44Photo 07.08.2011, 15 34 43Photo 07.08.2011, 15 36 13Photo 07.08.2011, 15 37 19Photo 07.08.2011, 15 38 07Photo 07.08.2011, 15 39 16Photo 07.08.2011, 15 41 16Photo 07.08.2011, 15 42 15Photo 07.08.2011, 15 43 36

V-am pupat!

Daaa?! Siii?! Ce daca miros a coriandru??!

06 august 2011

Si totusi exista

clisee ce nu pot sa te plictiseasca, nereusind sa ia acel aer desuet oricit si-ar propune. Probabil, ori nu isi dau silinta foarte tare, ori dorinta noastra de a ne aduce aminte doar de partile cele mai placute ale existentei noastre le transforma in amintiri placute.

Tot probabil, de aceea, desi am facut parte din categoria celor care oftau dupa baschetii chinezesti, acum ii cer doamnei de la toneta sa imi dea numai rosii care vorbesc romaneste.

Una din chestiile acelea despre care va povesteam mai devreme, alea involuntar placute in ciuda izului de vechi ( caci ma iau dracii daca spun vintage ) e parfumul miinilor bunicii mele. Pina si acum am un zimbet larg dintr-o ureche in alta atunci cind ma uit la minunatia asta de sticluta de plastic, care in banalitatea ei ascunde aroma secreta a copilariei mele.

IMG_4808

 

Ma cuibaresc in propria-mi stare de bine si imi spun ca trebuie sa imi gasesc si eu un brand de persoana atit de puternic , incit macar fiului meu sa ii pot lasa astfel de amintiri frumoase despre perioada cind totul era posibil, iar interdictiile erau doar mici obstacole pina la sfirsitul cursei in care oricum cistigai doar tu.

Si cum o parte importanta a acestui proces de branding tine si de bucatarie, nu numai de drogherie, astazi o sa va vorbesc si despre un alt fel de parfum care imi aduce aminte de copilarie… si anume despre cel de mere cu scortisoara. Iar daca peste el mai apare si un strat cremos de brinza, am toate sansele ca oul Kinder sa crape. Macar de invidie!

Si cum postarile astea vor ajunge sa fie citite cindva si de Alexandru, atunci ii dau si primul sfat: tati, mereu sa te ocupi mai intii de ingredientele lichide, ca sa poti controla umiditatea! Ea iti va asigura succesul !

In rest, doar trebuie sa te lasi minat de curiozitate si in felul asta, pe linga faptul ca vei afla din ce in ce mai multe, vei capata antrenamentul necesar pentru a acorda suficienta atentie detaliilor.

Cum facem o tarta de succes? Pai, intrebam in stinga si in dreapta, ca doar nu ne apucam de citit proceduri!

Pentru inceput se iau la rost 2 oua, aflate in cirdasie cu 125 g de unt ceva mai moale si 125 g zahar oarecum fin. Intrucit in ciuda turatiei ridicate a mixerului suspectii nu cedeaza din prima, inghesuim in celula si 300 g de faina, care desi era pulbere, gasise de cuviinta sa se combine mai devreme si cu o lingurita de praf de copt.  Tehnicile mele de interogare nu au dat roade, asa ca singura solutie a fost sa pun amestecul rezultat la rece. Pentru vreo doua ore, ca sa le vina mintea la cap!

Intre timp, incepe partea aromata a demersului nostru… 50g de stafide se vor balaci in apa calduta parfumata cu un pic de esenta de rom, pina cind incep sa prinda forme mai putin… stafidite, timp in care noi dezbracam 1 kg de mere. Si fiindca odata dezbracate nu le mai poti ignora, mai ales ca sint pudrate cu 150 g zahar, te perpelesti linga ele la foc mic, pina cind se evapora si ultima picatura de suc din trupul lor.

IMG_4777

Ce mai poti sa faci? Le lasi sa isi traga sufletul, dupa care le faci cunostinta cu cele care vor deveni prietene nedespartite: stafidele si praful de scortisoara. Nu am cuvinte in vocabularul meu limitat electronic la 170km/h pentru a va povesti cum miroase totul! E genial!

Dupa cum spuneam, atentia la detalii este totul, asa ca, pentru a nu obtine o tarta cu mere ci o tarta de succes, avem nevoie de … un strat cremos de brinza, care sa invaluie frumos totul, dind masura unui lucru facut cu mare drag. Asta e simplu, oricit ar parea de complicat: 300g brinza de vaci, 4 oua, 100g zahar si un pic de coaja rasa de lamiie. Toate se transforma intr-o pasta fina, aromata si numai buna de turnat peste inflorescenta aceea parfumata de mere, stafide si scortisoara.

Buuuun… hai sa revenim la bune sentimente si sa scoatem aluatul de la rece.

In principiu, se pare, i-a venit mintea la cap cit a stat acolo, asa ca se aseaza frumos in tava, si nici macar nu protesteaza atunci cind il intepam un pic cu furculita.

IMG_4776

Asezam si merele…

IMG_4778IMG_4779IMG_4780

iar apoi ii dam forma finala. Daca nu as fi fost atit de prins sa recuperez si ceva din aluatul de tarta, pentru a-i pregati lui Alexandru niste biscuiti, probabil ca as fi avut o fotografie sa va arat si cu crema de brinza. Insa asa… va veti multumi doar cu produsul final…

Sa va spun ca bietul cuptor astepta deja de vreun sfert de ora, cu limba scoasa de pofta, sa inghita toata minunatia asta? Era incins ! Mai precis, exact la 180 de grade Celsius.

Si nu am avut inima sa il las sa astepte prea mult asa ca i-am dat ceea ce a dorit. Timp de 50 de minute.

IMG_4784IMG_4785IMG_4786

Restul e tacere!

IMG_4787IMG_4788IMG_4791IMG_4793IMG_4797

PS: A intrebat cineva de biscuitii lui Alexandru? Luati-va gindul! Sint doar ai lui!

IMG_4783IMG_4668

01 august 2011

Simbioza

amidonului modificat din porumb, cu lecitina, este o impreunare atit de poetica si incintatoare, incit ramii mut de admiratie in fata unei astfel de creatii, versificatia ingredientelor de pe spatele unui plic de budinca Dr. Oetker fiind demna de studiul aprofundat al studentelor la Litere.

Si nu vorbim aici despre faptul ca paradigma elementelor din tabelul lui Mendeleev este mestesugit executata iambic, intrucit e posibil ca unele din studentele mentionate mai sus sa se fi oprit din drumul lor initiatic doar la unele dintre Litere ( de exemplu B, M si W ).

Neincercind sa fracturez formatiunea semicalcifiata a ansamblului lor de cunostinte, ma insinuez usor in rindurile celor ce cuteaza a glasui despre poezie, vorbindu-va de textura si nu de text.

Desi am trecut de mult timp de perioada in care cumparam prafuri de facut prajiturele, pentru a o impresiona pe prietena mea, recunosc spasit ca rezist cu greu tentatiei de a-mi aduce aminte de gustul ei. Al budincii, bre!

Cu prietena am decis sa sa stric amicitia si… am cerut-o de sotie.

Evident s-a razbunat! A acceptat!

Revin la firul epic, intrucit iar am luat-o pe cimpii…

Ideea e simpla. Ca si “reteta”. Ceea ce este cu adevarat important e ca intr-o astfel de zi de vara, e un desert absolut minunat.

Primul pas: se asigura fundalul muzical

Pasul doi: 200g unt la temperatura camerei, invita 125g zahar la dans, la fiesta fiind invitate si 400g faina. Dansul acesta nebun al verii da nastere unui aluat de tarta, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Povestea asta latino nu ar fi completa daca nu ar exista cuptorul incins la 175 grade Celsius, in care coacem aluatul. De preferat “in orb”, ca sa nu ne trezim cu el crescut prea tare.

Pasul trei. Ei bine acesta este cel mai complicat. Sinteti pregatiti? Se scot plicurile cu praf de budinca din sertar!

Evident ca o sa va buseasca risul, o sa comentati, o sa va dati coate! Ca asta nu e un pas! Ca nu are cum sa fie complicat! Ca o fi si o pati! Nu va spun decit atit: incercati voi sa deschideti sertarul, cu Alexandru pindind ca un soim din inaltimi!

Care Alexandru? Acesta! Cel mai nou ajutor de Chef! Dupa cum se observa mai jos, dezvolta in paralel o reteta proprie…

IMG_4247IMG_4255IMG_4250IMG_4252

Pasul patru. Executam cu miscari gratioase budinca. Conform instructiunilor scrise pe plicuri. Nimic complicat, nimic de nerezolvat.

Cind toate astea au ajuns la starea in care trebuie sa fie, se creeaza mediul propice pentru imprietenirea lor. Si cum, vara fiind, nimic nu e suficient de gustos daca nu are si fructe, ne dedulcim la niste piersici care vor completa totul la maniera aproape perfecta.

Stiu, ati inteles, pasul trei era totusi greu… Insa incercati sa luati in considerare si faptul ca exista in viata si lucruri mai grele… Ca, de exemplu, sa ii explicati mamei lui Alexandru ca tarta asta se maninca atunci cind este rece, adica dupa ce sta la frigider… Adica, eventual, dupa ce apuc si eu sa ii fac niste fotografii… asa… sa o fac vedeta.

Dupa cum se observa mai jos, si mami a fost intelegatoare… Asa am gasit tarta a doua zi cind m-am trezit, dupa ce o lasasem in forma-i originala la rece…

Photo 01.08.2011, 13 33 41Photo 01.08.2011, 13 34 53

Photo 01.08.2011, 13 38 35Photo 01.08.2011, 13 39 43

Photo 01.08.2011, 13 44 12Photo 01.08.2011, 13 45 04Photo 01.08.2011, 13 45 13

Va garantez: e grozava!