07 august 2011

In ciuda

tuturor declaratiilor publice si a atitudinii vadit dusmanoase din ultima vreme, iubim porcul.

Ca cercetatorii britanici au observat faptul ca apa plata nu are bule, ca cei americani sint convinsi despre efectele miraculoase ale hamburgerilor si ciocolatei in curele de slabire, aici nu mai e nici un dubiu.

Insa atunci cind vorbim despre porc, e alta treaba.

Cu mic, cu mare, de la top-modela nasoasa, la nutritionista obeza care face reclama la Tnuva cel cu lapte praf, avem parte de specialisti care isi dau usor ochelarii virtuali in jos spre virful nasului si spun ca e rau. Ca somonul rulz, ca pieptul de pui e cel mai misto ( asta tre’ sa fie scoasa de vreo complexata de existenta Nicoletei Luciu ), ca absenta colesterolului din carnea de curcan ne va propti pe culmi matusalemice…

Iar cind vreo uitata pe meleagurile acestea, cu pretentii de doctor incapabil sa emigreze curajos in Franta, se uita savant , cind la mine, cind la colestrolul meu 213  si imi spune autoritar: “Domnu’ Radeanu, in primul rind ar trebui sa nu mai mincati carne de porc” … ei bine atunci dau cu basca de pamint, pentru ca eu chiar nu prea am mincat decit pui,  imi aduc aminte de nea’ Mihai care are coronarele precum o fecioara neprihanita de vreun porc… de barbat.

Si ma indrept spre raionul de carne.

Si, ghici ce cumpar? O pulpa rozior-apetisanta de porc!!! Na!!! Eat this mother fucker!

Mergeti pe jos, alergati, faceti sex si dati cu coasa. Bucatariti, ingrijiti si iubiti! O sa fie bine! Totul e sa fiti in continua miscare!

Si daca tot propovaduim asta, executam la o jumatate de kilogram de pulpita de porcusor ( ca sa nu se mai simta ofensata ca toata lumea spune doar “ciorbitza de vacutza” ) o miscare browniana de toata frumusetea: zeama de lamiie, ulei de masline, uscaciuni de frunza de telina, busuioc si cimbru, zdrobituri de seminte de chimen si coriandru… Dupa ce masezi toate astea cu patima carnala, ai bunavointa sa iti lasi ragazul scurt de a mirosi totul. E o experienta inaltatoare…

De profundis clamavi ad te Domine:
Domine exaudi vocem meam.
Fiant aures tuae intendentes
in vocem deprecationis meae.

Patrunsi inca de fior, incercam sa ne regasim, motiv pentru care indepartam tentatia. La rece, pentru vreo doua ore. Dupa care, intrucit in Cartea Sfinta a Bucatarului Familist scrie ca orice carnitza se gateste numai daca este la temperatura camerei, o scoatem si o lasam sa se acomodeze cu mediul inconjurator.

Bun-bun, regasire, regasire… dar ceva trebuie sa facem… Si ca sa o enervam pe potentiala virtuala presupus doctorita, ii dam peste nas ( tot virtual, ca nu e prezenta ) si prestam ceva usor: o cana de orez fiert la aburi, 2 castraveti , 2 ardei iuti, 2 ardei grasi si 2 rosii din acelea care vorbesc romaneste cu accent moldovenesc . Toate chestiile astea verzi, portocalii, galbene si rosii se taie cubulete si se amesteca cu orezul deja racit. Condimentam dupa suflet…

Pulpitza de porcusor, caci despre ea este vorba in toata istorisirea asta, se ia la feliat usurel, si se aseaza pe gratarul care e incins pe aragaz, intrucit nu am gradina. Desi mi-as dori.

4 minute pe o parte, 4 minute pe cealalata si, intrucit trebuie sa avem energie pentru plimbarea alaturi de Alexandru, linga o portie de orez, prestam minunindu-ne la fiecare inghititura: “buna chestie chimenul asta pe porc… ummm, asta trebuie sa fie coriandru…”

Lasam imaginile sa vorbeasca de la sine, intrucit nu e frumos sa vorbim cu gura plina. V-am mai spus asta deja…

Photo 07.08.2011, 15 28 33Photo 07.08.2011, 15 30 22Photo 07.08.2011, 15 31 29Photo 07.08.2011, 15 32 25Photo 07.08.2011, 15 33 44Photo 07.08.2011, 15 34 43Photo 07.08.2011, 15 36 13Photo 07.08.2011, 15 37 19Photo 07.08.2011, 15 38 07Photo 07.08.2011, 15 39 16Photo 07.08.2011, 15 41 16Photo 07.08.2011, 15 42 15Photo 07.08.2011, 15 43 36

V-am pupat!

Daaa?! Siii?! Ce daca miros a coriandru??!

Niciun comentariu: