01 august 2011

Simbioza

amidonului modificat din porumb, cu lecitina, este o impreunare atit de poetica si incintatoare, incit ramii mut de admiratie in fata unei astfel de creatii, versificatia ingredientelor de pe spatele unui plic de budinca Dr. Oetker fiind demna de studiul aprofundat al studentelor la Litere.

Si nu vorbim aici despre faptul ca paradigma elementelor din tabelul lui Mendeleev este mestesugit executata iambic, intrucit e posibil ca unele din studentele mentionate mai sus sa se fi oprit din drumul lor initiatic doar la unele dintre Litere ( de exemplu B, M si W ).

Neincercind sa fracturez formatiunea semicalcifiata a ansamblului lor de cunostinte, ma insinuez usor in rindurile celor ce cuteaza a glasui despre poezie, vorbindu-va de textura si nu de text.

Desi am trecut de mult timp de perioada in care cumparam prafuri de facut prajiturele, pentru a o impresiona pe prietena mea, recunosc spasit ca rezist cu greu tentatiei de a-mi aduce aminte de gustul ei. Al budincii, bre!

Cu prietena am decis sa sa stric amicitia si… am cerut-o de sotie.

Evident s-a razbunat! A acceptat!

Revin la firul epic, intrucit iar am luat-o pe cimpii…

Ideea e simpla. Ca si “reteta”. Ceea ce este cu adevarat important e ca intr-o astfel de zi de vara, e un desert absolut minunat.

Primul pas: se asigura fundalul muzical

Pasul doi: 200g unt la temperatura camerei, invita 125g zahar la dans, la fiesta fiind invitate si 400g faina. Dansul acesta nebun al verii da nastere unui aluat de tarta, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Povestea asta latino nu ar fi completa daca nu ar exista cuptorul incins la 175 grade Celsius, in care coacem aluatul. De preferat “in orb”, ca sa nu ne trezim cu el crescut prea tare.

Pasul trei. Ei bine acesta este cel mai complicat. Sinteti pregatiti? Se scot plicurile cu praf de budinca din sertar!

Evident ca o sa va buseasca risul, o sa comentati, o sa va dati coate! Ca asta nu e un pas! Ca nu are cum sa fie complicat! Ca o fi si o pati! Nu va spun decit atit: incercati voi sa deschideti sertarul, cu Alexandru pindind ca un soim din inaltimi!

Care Alexandru? Acesta! Cel mai nou ajutor de Chef! Dupa cum se observa mai jos, dezvolta in paralel o reteta proprie…

IMG_4247IMG_4255IMG_4250IMG_4252

Pasul patru. Executam cu miscari gratioase budinca. Conform instructiunilor scrise pe plicuri. Nimic complicat, nimic de nerezolvat.

Cind toate astea au ajuns la starea in care trebuie sa fie, se creeaza mediul propice pentru imprietenirea lor. Si cum, vara fiind, nimic nu e suficient de gustos daca nu are si fructe, ne dedulcim la niste piersici care vor completa totul la maniera aproape perfecta.

Stiu, ati inteles, pasul trei era totusi greu… Insa incercati sa luati in considerare si faptul ca exista in viata si lucruri mai grele… Ca, de exemplu, sa ii explicati mamei lui Alexandru ca tarta asta se maninca atunci cind este rece, adica dupa ce sta la frigider… Adica, eventual, dupa ce apuc si eu sa ii fac niste fotografii… asa… sa o fac vedeta.

Dupa cum se observa mai jos, si mami a fost intelegatoare… Asa am gasit tarta a doua zi cind m-am trezit, dupa ce o lasasem in forma-i originala la rece…

Photo 01.08.2011, 13 33 41Photo 01.08.2011, 13 34 53

Photo 01.08.2011, 13 38 35Photo 01.08.2011, 13 39 43

Photo 01.08.2011, 13 44 12Photo 01.08.2011, 13 45 04Photo 01.08.2011, 13 45 13

Va garantez: e grozava!

4 comentarii:

Antonina S. spunea...

Frumoasa tarta!! mai ales ca ai primit ajutoare din partea celor doua manute.. Sa va traiasca piciul si sa-si aduca multe multe bucurii.. e un dulce.. De tarta nu mai zic.. ca-mi ploua in gura dupa aromele alea.. As fi si eu tare intelegatoare cu tarta daca mi-ar pregati al meu macar o budinca ;) dar na, nu stie inca decat clatite.. retete sutite de pe net ;) Dar cica e un prim pas.. O sa citesc la tine sa vad cum ti-ai inceput cariera de 'gosco' sa am ce-i sufla in ureche ;) O saptamana faina!

codruta spunea...

asa-i ca-s bune budincile alea chimice? eu de cand am invatat sa fac budinca din lapte oua, amidon si zahar, nu mai cumpar plicuri... dar mai tanjesc din cand in cand pe ascuns dupa ele. imi place ca "mami" te asculta, in felul ei :)) a creat sectiunea perfecta pentru poza. :)

Mircea Radeanu spunea...

Sectiune cu sectiune si...ramineam fara fotografii :))

Antonina S. spunea...

Eu te cred pe cuvant!! ;)