10 septembrie 2011

Inteligenta

prezentata in hainele ei alea bune, precum le stim din dulapul bunicii, este jignita la propriu atunci cind cineva incearca sa o mimeze. Doar pentru ca nu intelege nimeni ce e cu foantele alea taiate aiurea si aruncate intr-o doara pe tine care te clatini pe catwalk in incercarea esuata de a fi  noua Cindy Crawford, nu inseamna ca porti toale haut-couture.

Introducerea lunga si lipsita din nou de sens face referire la o tuta peste al carei “blog” am dat din greseala, eroare pe care promit sa nu o mai fac, oricit de tumentat as fi… Pe linga faptul ca ma electrocuteaza pina in ultimul por al restului meu de cerebel, cu adresa-i voit inteligenta, dar rezultant idioata,

( http://specebeforetime.blogspot.com ), tanti asta emite judecati de valoare citind un amalgam de destepti, si incercind sa ii copieze in nemasurata lor valoare. Din redactie mi se sopteste in casca faptul ca e “nemasurata” intrucit la Sectia de Aparate de Masura si Control nu am gasit un divais care sa fie calibrat pentru idioti ca Nietzsche.

Nu ma pot abtine sa nu va dau un copy-paste, insa va previn, fixati-va centurile de siguranta pentru ca vom trece printr-o zona cu turbulente!

Pentru că trecutul este teritoriul regretelor şi remuşcărilor: suferi deopotrivă ― şi de-a valma ― şi pentru lucrurile pe care nu le-ai făcut, şi pentru cele pe care le-ai făcut. Pentru unele suferi că s-au terminat, pentru altele că n-au început. Pentru că "făcutul" şi "nefăcutul" te chinuie la fel de tare, nici un loc, în trecut, nu mai e liber pentru a fi luat drept refugiu.
Orice vizită în trecut este apoi un mod spontan de a măsura trecerea timpului şi, astfel, de a-ţi injecta o supradoză de melancolie: pentru că de-abia atunci simţi cît de tare ai fost îndrăgostit de tine, de fiecare din vîrstele tale şi că între timp temeiul temporal al acestei iubiri a dispărut.
Fericirea e de aceea capacitatea de a te iubi în faţa ta, de a te iubi nu sub chipul celui care ai fost, ci al celui care urmează să fii. Revenirea obsesivă în trecut şi întîrzierea acolo este un mod de a rămîne în urma ta, de a-ţi batjocori ― ar spune Heidegger ― "putinţa-de-a-fi". În felul acesta însăşi moartea poate să devină o iubită: iubita care te mînă din spate către ceea ce nu eşti încă şi pentru care trebuie să te baţi ca să fii.
Iată cam cum se pot spune lucrurile acestea în limbajul lui Heidegger dintr-una din paginile din Sein u. Zeit pe care le-am revizuit ieri (p. 264): "Pre-mergerea deschide existenţei renunţarea la sine ca posibilitate extremă a existenţei şi zdrobeşte astfel orice încremenire în una sau alta din formele pe care existenţa le atinge. Prin pre-mergere Dasein-ul este ferit să recadă înapoia lui însuşi sau să revină din¬coace de putinţa-de-a-fi pe care el a înţeles-o şi, ast¬fel, «să devină prea vîrstnic pentru victoriile sale» (Nietzsche)."

Mai dragilor, nu pot sa nu recunosc ca toata treaba asta mi-a adus aminte de reteta romaneasca de pizza. Cu de toate, cit mai multe, strat gros de piine, ceva cirnati si poate chiar si un ou spart deasupra, ca sa fim originali in ingurgitarea de proteina…

Si fiindca asta s-a intimplat, am decis sa prestez, sa protestez activ la vortexul acesta semidoct, drept pentru care am pus mina pe sucitor.

A fost cu stinga, dreapta, in sus, in jos, mai apasat si mai usor…Stiti voi treaba aia cu punctul G… Bietul aluat arata cam asa…

Photo 10.09.2011, 18 30 22

Nu l-am lasat sa isi revina prea mult, pentru ca e bine sa bati fierul cit e cald, asa ca am trecut la postludiu: oregano si busuioc, sosul de rosii cu usturoi si ardei iute, ciuperci, mozzarela si… pentru ca am in preajma un scandalagiu notoriu cind vine vorba de respectarea traditiei romanesti in a face pizza, un pic de salami.. Sa stiti totusi ca a fost putin, din ala foarte bun si taiat extrem de subtire…

Photo 10.09.2011, 18 32 46Photo 10.09.2011, 18 38 03Photo 10.09.2011, 18 39 56

230 grade Celsius in cuptor, pentru ca nu avem mai multe, 10 minute ( pentru ca nu trebuie mai mult ) si mult spor dupa aia…

Photo 10.09.2011, 18 45 30Photo 10.09.2011, 18 46 49Photo 10.09.2011, 19 05 00Photo 10.09.2011, 19 06 42Photo 10.09.2011, 19 07 53Photo 10.09.2011, 19 08 48

Treaba e ca va trebui sa imi dozez deja portiile pe viitor. Am avut discutii in contradictoriu cu Alexandru, care nu mai prididea sa imi solicite refill prin interjectii de tipul : “yam, yam!”

Pup!

Niciun comentariu: