21 ianuarie 2012

Probabil

că v-ați întîlnit și voi de măcar cîteva ori cu domnițele acelea îmbrăcate in halate albe, zîmbind inteligent și atotcunoscător în fața rafturilor cu diferite mărci de pastă de dinți. În calitate de semidoct calificat și cu oarece pretenții de om cu experiență am concluzionat că cei care au decis o astfel de abordare în promovarea produselor, au considerat că majoritatea cumpărătorilor este alcătuită din bărbați ce au fantezii cu asistente obraznice, mai ales în momentele în care decid ce pastă de dinți vor.

Însă dacă așa ceva poate fi considerat aproape amuzant, nu pot să nu va spun cit de aproape oripilat am fost zilele trecute, cind am urmarit un clip publicitar la TV, pe un post respectabil si cu audienta considerabila…

In mod regretabil nu am retinut nici numele produsului si nici pe cel al companiei care se dorea sa ma convinga de veridicitatea celor spuse cu atit de multa nonsalanta… Bottom line, era vorba despre niste pastilute, care erau atit de naturale si miraculoase incit puteai slabi mincind tot ce iti doresti. Si precum domnitele cu pasta de dinti, a aparut un nene in halat alb, zimbind sarmant si avind o privire inteligenta ( doar avea halat alb! ) . El ne-a spus diafan despre grasimile care intra in corp prin alimentatie sint spulberate de pastiluta minune, toate substantele fiind divizate la nivel atomic, astfel incit cu creierasul ei mic de pastiluta naturala si serioasa, sa ne dea sansa sa eliminam in mod natural ceea ce este rau pentru noi, dar sa pastram ceea ce este bun pentru organism. Sa dau cu basca de pamint, nu alta!

Rind pe rind, o tanti si un nene au ridicat in slavi minunea chimica, explicindu-mi ca poti sa bagi in nestire si cartofi prajiti cu hamburgeri, chiftele si cefe de porc, salam si nachos! Totul va fi analizat de catre pastiluta, care va decide ce e bun pentru tine si va directiona nutrientii acolo unde sint necesari. Cele rele, sa se spele ( evident pentru cine are bideu! )

Pfuai! Daca aflam mai devreme de asta!  Cu siguranta nu l-as mai fi stresat pe amicul Florin cu garnitura mea de morcovi, ci as fi bagat in ghiozdan niste cartofi prajiti in ulei. Mult. Eventual refolosit.

Imi cer scuze pentru lunga introducere. La momentul la care am inceput sa scriu acest post, eram nitel stresat si cu gindul aiurea. Urma sa ajung la Bucuresti peste doua zile, la preselectia …preselectiei pentru MasterChef, chestie care s-a intimplat in cele din urma multumita tuturor celor din jurul meu ( nu o sa ii enumar nici macar in ordine alfabetica, de teama de a nu obtine reactii efervescente. Va stiti cu siguranta rolul in toata povestea asta. Va iubesc! )

Asadar, revenind la treaba cu morcovul, o sa intru nitel in detalii: CE AR FI MORCOVUL FARA TELINA? E o intrebare covirsitoare de la o virsta, simpla si totusi cu rezultate complexe. In ceea ce ma priveste, marturisesc rusinat ca asta e: morcovii mei nu poate fara telina. E o simbioza indestructibila de gust si culoare, la care refuz sa renunt, fie ca e morcovul mai tare ( atunci cind e crud, bagabontzilor!) , fie cind fiertul ii dauneaza grav sanatatii si vigorii.

Trecem prin razatoare vreo 3 morcovi si un sfert de telina, avind grija sa le condimentam viata si impreunarea cu ceva zeama de lamiie, putin piper macinat proaspat si ulei de masline. Va vine sa credeti ca asta e tot? E aproape o maniera frantuzeasca de a ne da mari in bucatarie, o ocazie nesperata de a flirta cu acru/dulce/picant/crocant. Arata demential, are un gust atit de proaspat, incit ai senzatia ca te uiti la o reclama la Nivea, in care totul e natural si te face sa arati ca la 16 ani, desi ai 36. Aaaa!!! Sa nu uit cumva: musai sa parfumati la servire cu ceva suc de mandarina… Rulz!

_MG_2060_MG_2062_MG_2061

Stiu! Am inceput invers, ca de obicei! Treaba asta o faceti abia spre final, cind deja avem o suculenta bucata de muschiulet de porc frumos rumenita.

Despre ea ar fi trebuit sa va povestesc la inceput. In mojar sau in orice altceva va permite sa faceti asta, spargeti seminte de coriandru ,chimen si fenicul, alaturi de sare si praf de chilli. Daca vreti sa obtineti ceva si mai onctuos, atunci adaugati si boia de ardei dulce, pentru ca eu asa fac.

_MG_2051_MG_2052

Cind toate cuvintele enumerate mai sus si-au exprimat subtil in aer parfumurile ce te innebunesc pur si simplu, adaugati la toata treaba ulei de masline. Daca sinteti niste functionari bancari pauperi ca mine, atunci folositi ulei din asta ieftin de la Lidl…

_MG_2054

Rezultatul va fi aproape acelasi ca si atunci cind aveti la dispozitie licoare ce costa peste 15 EUR per litru: un ulei aromat cu valente demne de un Tom Ford in zilele lui bune ( sa spunem…Black Orchid )

Avem asadar ceea ce ne trebuie pentru a trece la sedinta de relaxare a muschiuletului de porc , care asteapta intr-o tinuta transparenta de nylon, oarecum lasciv… Toate cele 500 de grame ale lui…

_MG_2053

Decadenta… Timp de doua ore, la temperatura camerei, marinarea isi face treaba profesionist, lasind sa se intrevada un rezultat deloc surprinzator dupa ce introducem carnita la cuptor. Aici, o sa oripilam toate gospodinele: temperatura folosita este de doar 100 grade Celsius. O sa auziti rumoare, o sa fie scandal si caterinca, ca o fi si o pati! ca bacteria nu moare, ca e carne, deci e pericol, mama! Sa ne intelegem! 72 grade Celsius este temperatura la care moare si E.Coli, deci relaxati-va gospodinelor! Incet cu protestele, ca apare jandarmii!

_MG_2059

Dupa cum vedeti, situatia este sub control si prinde contur, in ritm de slow cooking, noul gen muzical care imi incinta urechile atunci cind vine vorba de melodii culinare.

Dupa o ora si patruzeci si cinci de minute, treaba sta cam asa: proteina e in forma ei maxima, mustind de recunostinta ca nu am chinuit-o inutil, pastrindu-si savoarea, culoarea si minunatul parfum obtinut in mojar.

_MG_2064_MG_2065

Nu ne ramine decit sa montam totul , spre deliciul clanului si al comentatorilor ad-hoc de pe Facebook, care in profunzimea lor au dedus corect cum e treaba cu morcovul si telina. Le doresc sa fie si sotiile lor multumite, precum este a mea Smile

Evident, vorbesc despre mincare acum, bagabontzilor!

_MG_2070_MG_2074_MG_2075_MG_2076_MG_2077_MG_2078_MG_2079_MG_2081_MG_2082_MG_2083_MG_2084

Si cum stiti prea bine ca exista si tigara de dupa, o sa va spun discret ( ca un tata responsabil ce ma aflu ) ca dupa un asemenea orgasm culinar, bucatarul a dorit sa isi rasplateasca munca si cu un pahar rece de whisky la temperatura camerei Smile

_MG_2085

Voie buna sa aveti! Si cum spunea un prieten in vremurile sale de vedeta locala de radio: sanatate maxima si fericire corporala!

3 comentarii:

Mihaela spunea...

imi place (si) mojarul. este autohton ?

printre altele, scrii exceptional ........dar fa-o dom`le mai des !
miha

mircea spunea...

Draga cetitoriule, decit ca iti multumesc , inclinindu-ma, pentru apreciere. Dar va trebui sa te dezamagesc, intrucit peste o saptamina ajung la MasterChef, asa ca ma rup de internet si toate cele... Ramine pe mai incolo :)

Santa spunea...

Delicios ...
Prietenul (vedeta de la radio :D) era Dan Dimofte ? :)))

Bafta!