26 aprilie 2012

Ali e radici

 

Ati avut vreodata senzatia aia tembel-inteligenta de autocritica teribila care va pune la colt? Cind vrei sa iti dai singur palme, pentru ca stii ca poti sa faci mai mult, dar pur si simplu iti gasesti motive sa nu o faci. Scuze, nu motive… E mai corect spus…

Ei bine, indiferent de raspunsul vostru, trebuie sa marturisesc rusinat ca m-am aflat in starea aceasta recent, uitindu-ma in mormanul de fotografii “food” care asteapta texte, asteapta materializare de retete. Job, nervi, timp lipsa… toate nu sint decit scuze pentru a nu aduna cap la cap citeva zeci de minute pentru a face ceva ce totusi iti place. Ceva ce te poate defini.

Mama, cit de serios am devenit… Al naibii filozof… Hai sa gatim , hai sa ne revenim…

Desi probabil Carmen a apucat sa isi puna sortul pe dinsa ( doar nu ai sa gatesti goala, Iablonschi! ) eu am sa incerc sa imi adun gindurile de ieri intr-un castronel si sa va povestesc despre spaghetti alla carbonara… Yesterday’s news, pentru ca ieri s-au intimplat la noi acaca ( acasa, in traducere libera, dupa Alexandru ).

Paste… Brunello di Montalcino… Madonna mia…

Sa incepem cu ce este mai greu: apa la fiert. Teoria sarii in apa care fierbe v-am explicat-o data trecuta, asa ca nu mai fac pe desteptul. Cind apa ajunge sa se stropseasca la voi precum regionalul in call conference, adaugati niste sare, dupa cum va lasa sufletul. Si tot atunci, va prindeti bine de un manunchi de spaghetti (la mine au fost De Cecco… bun, bun). Cum , in principiu, poporul italian zice ca 120g de caciula e suficient si binedispune, atunci faceti singuri calculele…

Odata executata miscarea aceasta, prestam restul de pasi din procedura, nu inainte de a face ceva de bun simt: intram in stare! Asa!

O sa fiu succint, astfel incit persoanele de sex feminin sa nu incurce etapele:

-tigaie, ulei de masline incins, 300g sunca afumata, rumenit, aurit Smile

-separam 3 galbenusuri ( raminind ca din albusuri sa bagam un sandwich miine la job Smile ) si le omogenizam cu un pic de sare, piper ,200 g smintina si 100 g cascaval din lapte de oaie. Pentru ca ne deranjeaza sa spunem pecorino toscano Smile

Gata fetelor! A fost greu? Ah! Am uitat ceva?!

Evident! Ce naiba e cu mine?! Finalizarea!

Spaghetti fierb pentru doar 9 minute. Al dente, cum scrie pe cutie, pentru toti fraierii ca mine. Se scurge apa in care au fiert, fara a se clati pastele cu apa rece asa cum face tanti Leana, si trecem la ultimul pas.

Intr-o tigaie suficient de incapatoare, un strop de ulei de masline se va uita de sus la sunca aterizata acolo, nestiind ca peste ele vor ajunge pastele. Si ca asta sa nu fie singura surpriza, adaugam peste ele amestecul de ou, smintina si pecorino toscano ( adica un fel de cascaval din lapte de oaie), pentru ca pecorino romano nu avem. Desi nu e indicat sa lasam animale in bucatarie atunci cind gatim, va sugerez sa zdrobiti cu lama cutitului si un catel de usturoi. Pentru parfum.Si pentru ca trebuie sa invete odata si odata si Obreja ca nu exista numai parmigiano pe lumea asta Smile

Totul se amesteca pe foc rapid, pentru putin timp, astfel incit sa poata capata acea consistenta sublima a sosului alla carbonara… Nu uitati de ele pe foc, nu va inghesuiti in tramvaiul celor care va povestesc despre pericolele ascunse de oua neprelucrate termic… Nu ne dorim omleta cu paste… ne dorim: pofta buna!

_MG_4632.CR2_MG_4633.CR2_MG_4635.CR2_MG_4636.CR2